KAIAMO: înapoi la rădăcini

Am fost în weekend la Kaiamo. În sfârșit. Cred că a fost a patra încercare. Prima oară am vorbit cu Alina, se deschisese de vreo două-trei săptămâni. Mergem noi direct, fără rezervare. Hahaha, acum râd și eu de noi. Evident că nu am găsit loc. Ba mai mult, ne-au spus că sunt fully booked în general și că ar fi bine să rezervăm cu 2-3 zile înainte. Așa am ajuns în seara aia la Tasting Room. Dar despre asta o să povestesc cu altă ocazie. :)

info_kalamo.jpg

Program: Marți - Sâmbătă 12 - 3 PM, 6 PM - 11 PM

Meniu: în locație

Prețuri: €€

Recomandare: parizer în ziar

Adresă: Ermil Pangratti 30A

Telefon: 0722 202 204

A doua încercare. Stabilesc cu Alina să mergem într-o sâmbătă după-amiază, înainte să mergem la teatru. Sună Alina și află că deschid abia la ora 18. Ok. 

Încercarea cu numărul trei. Stabilim să mergem luni. Sună Alina. Nu au deschis lunea. :| Am zis că it’s not meant to be. Dar ne-am lăsat? Nu. Și iată-ne în cele din urmă ajunși la Kaiamo, împreună cu Vlad, care nu avea niciun background story pentru această rezervare. El chiar ar fi vrut să stea acasă, să se joace Red Dead Redemption 2.

Locul într-adevăr era fully booked. Dar atmosfera era plăcută, mulțimea nu făcea un zgomot deranjant. Ne-am simțit ca acasă. Dacă la noi acasă ar fi atât de fancy. Haha. Da, este un restaurant care arată mai upscale decât multe altele. Dar nu vă lăsați intimidați, e cozy. 

“Ne-am simțit ca acasă. Dacă la noi acasă ar fi atât de fancy. Haha.”

Ospătarii, foarte simpatici, alergau de colo-colo. Au uitat să ne aducă extra pâine când le-am cerut, dar i-am iertat, pentru că erau prea de treabă. Apreciez din ce în ce mai mult oamenii simpatici care ne servesc. Și mă tot gândesc că e destul de greu să îți faci o echipă de oameni pricepuți, rapizi și plăcuți. Îmi dau seama de asta uitându-mă retrospectiv la toate restaurantele la care am mers. Eu mereu vorbesc cu Vlad despre asta și ne aducem aminte de ospătarul nostru preferat, de la Animaletto. Reminder să fac o recenzie și pentru Animaletto.

Meniul este foarte ciudățel la prima citire. În primul rând e împărțit în patru: land, sea, garden și puddings. Sunt vreo 4-5 feluri de mâncare cu nume flashy și fără explicații. Cum ar fi “iluzie de măr putred & fum”. Așa că l-am rugat pe chelner să ne povestească despre cele mai neintuitive. 

“Meniul este foarte ciudățel la prima citire. În primul rând e împărțit în patru: land, sea, garden și puddings.”

În final am ales așa: pâine cu unt pentru toți, parizer în ziar pentru mine (30 lei), inimă de vită pentru Alina (35 lei) și mistreț pentru Vlad (45 lei). Am luat și un desert pentru toți: un profiterol. Mă scuzați că nu am reținut denumirile pompoase, dar nu au nici meniul pus online, ca să îmi refreshuiesc memoria. Am primit și o gustare din partea casei, o bilă de brânză de capră, dată prin niște mirodenii. Trebuie să știți că nu se abat de la concept câtuși de puțin. Pare că vor să sublinieze foarte mult rădăcinile românești și apropierea de natură. Iar asta se regăsește și în farfurii. Practic am avut multe pietre pe masă. 

Untul a venit servit pe o piatră, bila de capră arată că o piatră, iar profiterolul a fost servit și el pe niște pietre reci ca gheața. Pe lângă prezența pietrei, aș vrea să menționez și mușchii și lichenii. Așa o să mă refer eu la verdeața cu care ne-am intersectat. Și în rest, mult lemn. Dar lemnul ăla părea că are o poveste. Așa că am ajuns acasă și am mai citit puțin despre Kaiamo în niște articole. Conceptul lor este „un concept al rădăcinilor într-o lume a dezrădăcinării“. Interesant este că simți asta cât ești acolo. Și se pare că lemnul folosit chiar e cu poveste, originea lui fiind diferită, de la o piesă de mobilier la alta. Am mai aflat că masca de la intrare este specifică zonei maramureșene și semnifică schimbarea. 

“Conceptul lor este un concept al rădăcinilor într-o lume a dezrădăcinării.

Dar să mă întorc puțin la mâncare. Nu am gustat din inima de vită, dar Alina zicea că e bună și că e fix ca o friptură de vită. O s-o cred pe cuvânt. Mistrețul lui Vlad arăta deosebit. Nu am făcut eu o poză bună, dar pare o bucățică de pădure pusă în farfurie. Ai zice că sunt și niște frunze pe acolo. Am gustat, foarte bun. Vlad comenta că e ca o tocăniță. Dar parizerul meu a fost cel mai bun. Hahaha. Am prieteni care ziceau că au mâncat parizer pane când erau mici. Pentru mine a fost prima oară când l-am mâncat așa. Delicios! Și alături de un piure și castraveți. Desertul a fost cam ciudat. Nu știu cum să-l descriu altfel. Dar cred că au deserturi mai bune decât profiterolul pe care l-am ales noi. 

Mi-am dat seama că mi-a plăcut prea mult experiența și am decis să îmi modific verdictul de “almost imrpessed” dat inițial, în “impressed”. Vă recomand să mergeți și voi, să vă bucurați de loc, atmosferă și mâncare. Poftă bună!

2E67C1F1-ACC0-4970-9BAE-684077A90578.jpeg
kaiamo restaurant bucuresti
kaiamo restaurant bucuresti
C4F53A15-BBFB-4E0E-A5F9-AE654F4785FB.jpeg
5D659E4E-7D0B-4E31-AE98-AEB6428C9AEF.jpeg
C521F01B-67F1-43B3-B674-F186EBD3648F.jpeg
A8238FD2-1519-4620-938B-A82D2EED9FD4.jpeg
2FCE11DE-54F9-4006-B27E-C39929F0B334.jpeg
63A2A4F0-72BC-4D6B-9630-808216F57C0C.jpeg
1AA2250A-6AE1-43CC-B0DC-6C551955B2E0.jpeg
kaiamo restaurant bucuresti
kaiamo restaurant bucuresti
kaiamo restaurant bucuresti meniu
01_stamp_impressed.png